Salvarea, protejarea și cultivarea vieții încă din primele secunde ale conceperii pruncului

FAMILIA în Europa

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea întrunirii CROCEU (Comitetul Reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană),
Bucureşti, 16 mai 2014:

Comitetul Reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană

Comitetul Reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană – 2014

Salutăm cu bucurie pe toţi participanţii la acest eveniment şi mulţumim pentru interesul acordat dialogului dintre Instituţiile europene şi Bisericile din Europa care, prin Tratatul de la Lisabona, a primit un important fundament juridic.

Seminarul de astăzi deschide, de fapt, întrunirea Reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană. Prin aceasta se arată dorinţa şi deschiderea Bisericilor Ortodoxe în vederea promovării unui dialog deschis, transparent, constant şi responsabil, pentru întărirea solidarităţii şi unităţii europene.

Tema întâlnirii reprezintă o alegere fericită, deoarece anul acesta, 2014, marchează cea de-a 20-a aniversare a Anului internaţional al Familiei, iar ieri, în data de 15 mai, s-a sărbătorit pe plan mondial Ziua Familiei (Ambele au fost proclamate de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite). Aceste aniversări constituie un bun prilej pentru promovarea valorilor familiei şi înţelegerea justă a dificultăţilor cu care se confruntă ea astăzi în societăţile în care trăim.

Totuşi, alegerea temei arată înainte de toate grija, responsabilitatea, preţuirea şi mai ales sprijinul pe care Biserica le acordă familiei, care trebuie să facă faţă astăzi multiplelor provocări, dar şi multiplelor crize din societatea europeană actuală. Pentru că, atât în România, cât şi în întreaga Europă, familia creştină se confruntă cu criza economică (sărăcie, şomaj, nesiguranţa zilei de mâine, emigraţia ş.a.), cu criza morală (libertinajul, avortul, divorţul, abandonarea copiilor, violenţa domestică, delicvenţa juvenilă, traficul de fiinţe umane ş.a.), şi cu criza spirituală (sectarismul, fanatismul, prozelitismul religios ş.a.).

De asemenea, familia se găseşte într-o situaţie fragilă şi dificilă, deoarece modelul însuşi al familiei tradiţionale este considerat de unii ca fiind învechit sau perimat. Trăim într-un context dominat de o mentalitate individualistă şi secularizantă, care nu căută sfinţirea vieţii prin rugăciune, naşterea de copii şi creşterea lor în credinţa creştină.

Astăzi creşte numărul celor care tratează căsătoria ca fiind un simplu contract sau parteneriat între două persoane de gen diferit sau de acelaşi gen. Însă parteneriatele sociale sau de conviețuire între persoane nu pot fi asimilate familiei tradiţionale și orice atentat la identitatea tradițională a acesteia constituie o inovație artificială care nu poate purta numele realității naturale de care se îndepărtează. Prin urmare, diluarea valorilor familiale tradiţionale sau înlăturarea diferenţelor între această familie şi alte tipuri de uniuni, în numele drepturilor omului şi al egalităţii, subminează familia naturală ca temelie a societăţii umane. De aceea, familia tradiţională are dreptul şi datoria de a-și proteja propria identitate, demnitate şi continuitate.

Reflectând la situaţia actuală de criză a familiei, trebuie să nu uităm că familia este mai întâi de toate un dar al lui Dumnezeu-Creatorul pentru umanitate. Deşi a trecut prin multe încercări şi pericole abătute asupra societăţii umane, totuşi familia a fost instituţia cea mai stabilă a umanităţii, asigurând continuitatea acesteia în istorie.

În al doilea rând, trebuie să susţinem efortul Bisericilor de a apăra familia naturală, tradiţională, universală şi de a rezista în faţa unor „modele” noi de familie, care consideră că uniunea firească bărbat-femeie ar fi doar un model printre altele.

În al treilea rând, este necesară intensificarea cooperării dintre Biserică şi Stat în toate domeniile care privesc importanţa socială, educaţională şi culturală a familiei, deoarece matricea creştină a Europei este parte constitutivă a identităţii ei, chiar dacă aceasta este uneori ignorată azi.

În al patrulea rând, Uniunea Europeană trebuie să sprijine mai mult familia, deoarece diminuarea natalităţii, îmbătrânirea populaţiei, instabilitatea familiei, abandonul copiilor şi şomajul tinerilor au un impact negativ spiritual, social şi economic asupra Europei în ansamblul ei. Ajutorarea familiilor în depăşirea crizelor de azi şi sprijinirea cuplurilor tinere căsătorite trebuie să constituie o prioritate permanentă a politicii sociale europene.

Familia însăşi este o valoare capitală pe care Europa trebuie să o apere şi să o promoveze, ea fiind temelia existenţei şi continuităţii societăţii europene, sufletul ei şi speranţa ei. Ideea genială, de altfel, a părinţilor fondatori ai Europei unite, ca fiind o «mare familie europeană» ne îndeamnă să afirmăm că fără familia naturală sau tradiţională europeană nu poate fi promovată existenţa însăşi a Uniunii Europene ca fiind o familie mare de cetăţeni europeni din popoare diferite,bazată pe responsabilitate, respect reciproc, fidelitate şi solidaritate, unitate şi speranţă.

Este semnificativ faptul că, pentru noi creştinii, termenii esenţiali ai vieţii spirituale a Bisericii ca:părinte, fiu şi fiică, frate şi soră sunt preluaţi din familia conjugală naturală, mai ales în terminologia paulină şi ioaneică a Noului Testament.

Fundament al existenţei, stabilităţii şi continuităţii societăţii europene, al maturizării iubirii părinţilor şi al bunei educaţii a copiilor, al sănătăţii spirituale şi al prosperităţii materiale, familia umană naturală nu poate fi înlocuită cu niciun substitut sau model artificial. Totodată, familia nu poate fi redusă doar la aspectele ei biologic, juridic, psihologic, sociologic sau economic, deoarece ea este mai mult decât toate acestea laolaltă şi le transcende. Pentru tradiţia creştină şi pentru toate religiile monoteiste, familia este o realitate sacră, o împlinire a fiinţei umane în starea de comuniune de iubire generoasă, având vocaţia sfântă de a fi conlucrare vie a omului cu Dumnezeu-Creatorul vieţii naturale terestre, pentru a dobândi viaţa eternă, cerească, în iubirea eternă a lui Dumnezeu.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

sursa: www.patriarhia.ro

  • Facebook