Salvarea, protejarea și cultivarea vieții încă din primele secunde ale conceperii pruncului

Fertilizarea in vitro (FIV)

Comentarii

– dacă diagnosticul genetic prenatal (descris încap. VII) urmăreşte o „analiză genetică” a embrionului deja implantat în uter sau a fătului (avem o sarcină în evoluţie după o fecundare naturală), în cadrul diagnosticului de preimplantare se urmăreşte o „analiză genetică” a embrionului fecundat „in vitro” (în afara uterului, în condiţii de laborator);
– ambele metode de diagnostic urmăresc detectarea unor posibile boli genetice şi „eliminarea” embrionilor bolnavi;
– FIV se efectuează atât în cazurile de infertilitate (a femeii, a bărbatului sau a cuplului), cât şi în cazurile în
care cuplul poate procrea în mod natural, dar are boli genetice în antecedente (în familie). Din acest motiv, aceste cupluri recurg la FIV din dorinţa de a naşte doar copii sănătoşi prin selectarea embrionilor sănătoşi şi eliminarea celor bolnavi. Această distrugere a embrionilor bolnavi este o altă formă de avort care nu se deosebeşte în esenţă cu nimic de un avort timpuriu intrauterin ce are loc înainte de implantarea embrionului.

 

I. Ce sunt tehnicile de reproducere asistată?

Sunt tehnici de fertilizare artificială (unirea spermatozoidului cu ovulul este provocată prin diferite mijloace) şi se împart în 4 categorii:

1. fertilizare in vitro (FIV), descrisă în acest capitol;
2. inseminare de spermă (IUI): inseminare intravaginală, intracervicală sau intrauterină, cu spermăpreparată în laborator pentru o mai bună calitate; este o metodă rar folosită astăzi, cu şanse de succes în doar 5% din cazuri;
3. transferul intrafalopian de gameţi (GIFT): transfer de spermatozoizi în trompa uterină, „ocolind” obstacolul pe care îl reprezintă trompa înfundată;
4. tehnici de micromanipulare a gameţilor: spermatozoizii sunt injectaţi în ovule prin diferite metode: procedeu de zona-opening / inserţie subzonală de celule spermatice / microinjectarea spermei în ooplasmă. Aceste metode sunt folosite în infertilitatea masculină , menite să îmbunătăţească capacitatea spermatozoizilor de a fertiliza [1].

 

II. Când este indicată FIV de către specialişti?

A). FIV este indicată în cazurile de infertilitate date de: 

Boala tubară (absenţa trompelor uterine sau înfundarea acestora) [2];

Endometrioza (o boală a organelor genitale feminine ce reprezintă cauza a 20-40% dincazurilede infertilitate, după Webster şi colab. -1987) [3];

Infertilitatea de cauză masculină (alterarea calităţii sau a cantităţii spermatozoizilor) [4];

Cauze imunologice: prezenţa anticorpilor antispermatici în tractul reproductiv feminin sau la suprafaţa spermei. Aceşti anticorpi, sintetizaţi de organismul femeii şi îndreptaţi împotriva spermatozoizilor, pe care îi recunoaşte ca un corp străin, alterează motilitatea lor (prin acţiune pe piesa intermediară a spermatozoidului) sau interacţiunea dintre ou şi spermatozoid (prin acţiune pe capul spermatozoidului) [5].
Alte cauze (neexplicate): 10-15 % din cazuri [6].

B). La ora actuală, FIV este folosită şi în alte condiţii, precum: cazuri de donări de oocite (ovuli); la unele paciente cu ovare micropolichistice (PCO) la care inducţia ovulaţiei este asociatăcu un risc crescut de hiperstimulare ovariană (OHSS) [7].

Comentarii

– infertilitatea a constituit mereu o provocare pentru oamenii de ştiinţă, care au încercat să găsească unele metode pentru a veni în ajutorul pacientului, pentru a-i oferi ceea ce el nu-şi poate împlini în mod natural; ei însă au neglijat aspectul moral al acestor metode şi, inevitabil, s-a ajuns la o manipulare a celulelor sexuale şi a embrionilor, lucru ce nu poate fi acceptat de canoanele Bisericii [8];
– părintele Juvenalie ne oferă un răspuns moral-spiritual la această problemă:

„atunci când soţii se găsesc în imposibilitatea de a aduce pe lume un fiu, tradiţia ne învaţă că ei nu sunt lipsiţi cu totul de posibilitatea dea-şi desfăşura şi aplica vocaţia lor de părinţi, inerentă tainei căsătoriei şi că pot apela la adopţie sau înfiere, angajându-se cu această ocazie să găzduiască şi să înconjoare cu dragoste şi dăruire copilul care le este oaspete, ca şi cum ar fi rodul pântecelui lor” [9].

 

Concluzii

 

1). Care este rata de eşec în FIV?

Dr. Claudia Kaminski (medic ginecolog din Germania, preşedintele mişcării „Dreptul la viaţă”), la Conferinţa Internaţională Pro-Life din 10-12 octombrie 2002 de la Viena, intitulată „Medicul încearcă să ia locul lui Dumnezeu – Rătăcirile Medicinii Moderne”, relatează despre un studiu realizat în 26 de Centre de diagnostic de preimplantare din Europa, Australia şi SUA în perioada 1993-2000 la 886 de perechi care au recurs la FIV, unde s-au constatat următoarele:

– s-au născut 162 de copii din 123 de sarcini (multe fiind gemelare);

– au fost folosite 47 de ovule fecundate pentru fiecare naştere, deci pentru cele 162 de sarcini s-au fertilizat artificial 9102 de embrioni!

– în total, s-au creat pe cale artificială 9102 de embrioni, dintre care s-au născutdoar 162 de copii, deci un procent de 1,8% (rata de eşec fi ind de 98,2%);

– în 132 de cazuri, s-au făcut alături de Dg. depreimplantare şi alte metode invazive şi s-au constatat şi embrioni bolnavi. Astfel, s-au făcut 7 avorturi terapeutice timpurii, în primele 3 luni de sarcină, şi alţi 9 copii au fostpracticdistruşi întimpul gravidităţii printr-o tehnicănumită „reductivă”. Pentru această tehnică, se foloseşte o substanţă numită clorură de calciu, care se injectează în inima copilului şi care îi va fi fatală. Alţi 2 copii au murit în timpul sarcinii. S-au născut şi 2 copii bolnavi. Deci, 18 copii au murit din cei 132, un procent de 13%; una dintre mameaavut 5 embrioni, dintre careau fost „reduşi” 2; la altă mamă, care a avut 3 embrioni, s-a făcut o „reducere”, rămânândcu 2 copii, dar a făcut o infecţie în săptămâna a 22-a de sarcină şi i-a pierdut şi pe ceilalţi 2 [44].

În perioada 1989-1999, în Marea Britanie, peste 70.000 de embrioni umani au murit pe parcursul aplicării metodei FIV, născându-se 8.300 de copii pe această cale în aceeaşi perioadă. Literatura medicală prezintă aceste situaţii mult mai optimist [45].

 

2.) Există efecte negative pe termen lung asupra femeilor care recurg la procedura FIV?

– un studiu din 1993, efectuat de Universitatea Stanford, sugera că femeile cărora li se administrează medicamente pentru fertilitate, necesare în metoda FIV, erau supuseunui risc de 3 ori mai mare de a face cancer ovarian [46];

Dr. Claudia Kaminski afirmă:
„S-a constatat o rată crescută a unor boli precum diabet zaharat şi preeclampsia (o HTA gravă care duce rapid la comă şi la moartea mamei). De asemenea, creşte rata sarcinilor multiple, în mod normal există un procent de 1,2% al sarcinilor gemelare, dar, prin FIV, acesta creşte de 20 de ori! Iar în 3% din cazuri există tripleţi. Doar în Germania în ultimii 20 de ani s-au născut 9.000 de gemeni. O femeie poate purta, în mod normal, doar un copil, cu puţine excepţii mai mulţi. De aceea, FIV adus la mari riscuri în cazul sarcinilor multiple (diabetul zaharat, preeclampsia, depresii nervoase etc.)”[47].

 

3). Copiii creaţi prin FIV pot fi bolnavi?

Prin diagnosticul de preimplantare, se distrug şi multe aşa-numite celule „cu potenţial letal”; aceste celule se pot distruge mai ales în stadiul de morulă (embrion cu 8-10 celule); FIV duce frecvent la apariţia unei boli cum ar fi mucoviscidoză, boală letală în timp, dar şi la multe malformaţii, deoarece suntdistruse şi celule sănătoase [48].

Dr. Wilke ne arată date asemănătoare, foarte îngrijorătoare: „în naşterile prin FIV au fost înregistrate handicapuri majore congenitale în proporţie de 2,2% în comparaţie cu 1,5% în concepţiile normale. Din 633 de embrioni concepuţi „in vitro” de către cea mai bună echipă îndomeniu, sub conducereadr. Alan Trounson, doar 45 sau 7% din embrioni au trăit până la naştere. Adică a existat o pierdere de embrioni de 93% sau 12 din 13 embrioni au murit. Printre copiii născuţi prin FIV, există de şase ori mai multe cazuri de transpoziţie cardiacă faţă de media naţională şi de cinci ori mai multe cazuri de spina bifida. Decesele la naştere şi decesele în primele trei luni de la naştere depăşesc de trei ori media naţională” [49].

 

4). Ce se întâmplă în sarcinile multiple?

– în cazul sarcinilor multiple, se recurge la aşa-zisele„reduceri”, prin omorârea copiilor „în exces”. Înacest scop, se foloseşte o substanţă numită clorură de calciu, care se injectează în inima copilului şi care îi va fi fatală. Frecvent, apar depresii nervoase la mamă după aceste ucideri [50];

– sarcinile multiple realizate prin FIV implică şi reducţia embrionară; asta înseamnă că mulţi embrioni
sunt eliminaţi ca să se îmbogăţească şansele de supravieţuire a unuia sau a doi embrioni; actul de eliminare din organism în mod programatic a unor embrioni reprezintă un avort, un homicid [51].

 

5). Aspectul moral al FIV

– Fecundarea in vitro e inacceptabilă prin însuşi faptul că se consumă în afara trupului uman; suprimarea embrionilor supranumerari este o crimă, ca şi avortul [52];

Prof. H. Tristram E., în cartea „Fundamentele Bioeticii Creştine”, arată problema morală a producerii în exces de embrioni:

„cea mai evidentă chestiune morală pusă în joc de fertilizarea in vitro e legată de producerea în „exces” de zigoţi şi embrionii timpurii care riscă să fie congelaţi sau distruşi”.

Îl dă exemplu pe Sfântul Vasile cel Mare care susţine că:

„ucigaş este cel ce ucide un embrion neformat sau imperfect , întrucât acesta deşi nu e încă o fiinţă completă, era menit să se desăvârşească în viitor, potrivit succesiunii neapărate a legilor firii”[53];

– „Începutul fiinţei umane se petrece deci, prin unirea nu doar biologică, ci şi spirituală a părinţilor prin legătura căsătoriei. Un act de procreare lipsit de expresia fizică este privat de comuniunea interpersonală dintre cele două corpuri fizice. Caracteristica iubirii conjugale este totalitatea şi deplinul dăruirii celor două persoane, de aceea, substituirea actului corporal cu tehnica determinăoreducere a lui la simplitatea unui gesttehnic. Fertilizarea extracorporală a fost astfel asimilată cu fecundarea extraconjugală. Părinţii sunt doar o terminologie în cazul fertilizării in vitro. Cine împlineşte faza decisivă a procreării este un străin sau o echipă de străini, în locul cuplului. Din acest motiv, se înţelege de ce actul de iubire conjugală este considerat în învăţătura Bisericii ca unica modalitate demnă de procreare umană” [54].

– FIV, ea însăşi o metodă imorală, a deschis din nefericire drumul şi spre alte metode cu totul imorale, precum donarea de ovule, donarea de embrioni, surogatul, experienţe pe embrioni etc.

 

Texte extrase din lucrarea „Îndrumarul medical şi creştin al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita” de dr. med. Christa Todea Gross şi pr. prof. dr. Ilie Moldovan. Disponibilă integral aici.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Note:

[1] Dr. Denisa Marina Protopopescu, Infertilitatea. Fertilizarea in vitro şi reproducerea asistată, Editura Meteora Press, Bucureşti 2001, p. 284;
[2] Ibidem, p. 289;
[3] Ibidem, p. 291;
[4] Ibidem, p. 289;
[5] Ibidem, p. 292;
[6] Ibidem;
[7] Ibidem, p. 289;
[8] Părintele Juvenalie, Teroriştii uterului. Terorism ştiinţific şi etica începuturilor vieţii. Eseu de bioetică a gestaţiei, Editura Anastasia, Bucureşti, 2002, p. 180;
[9] Ibidem;
[44] Dr. Claudia Kaminski, op. cit.;
[45] Larisa Ciochină, Constantin Ift imie, op. cit., p. 76;
[46] Dr. John C. Wilke, Barbara H. Wilke, op. cit., p. 110;
[47] Dr. Claudia Kaminski, op. cit.;
[48] Ibidem;
[49] Dr. John C. Wilke, Barbara H. Wilke, op. cit., pp. 110-111;
[50] Dr. Claudia Kaminski, op. cit.;
[51] Larisa Ciochină, Constantin Iftimie, op. cit., p. 77;
[52] Părintele Juvenalie, op. cit., p. 203;
[53] H. Tristram Engelhardt jr., op. cit., p. 339;
[54] Cristina Gavrilovici, op. cit., p. 84;

  • Facebook